Definify.com
Definition 2024
declina
declina
Italian
Verb
declina
- third-person singular present indicative of declinare
- second-person singular imperative of declinare
Portuguese
Verb
declina
- third-person singular (ele and ela, also used with você and others) present indicative of declinar
- second-person singular (tu, sometimes used with você) affirmative imperative of declinar
Romanian
Etymology
Borrowing from French décliner, Latin dēclīnō.
Verb
a declina (third-person singular present declină, past participle declinat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of declina (first conjugation, no infix)
infinitive | a declina | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | declinând | ||||||
past participle | declinat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | declin | declini | declină | declinăm | declinați | declină | |
imperfect | declinam | declinai | declina | declinam | declinați | declinau | |
simple perfect | declinai | declinași | declină | declinarăm | declinarăți | declinară | |
pluperfect | declinasem | declinaseși | declinase | declinaserăm | declinaserăți | declinaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să declin | să declini | să decline | să declinăm | să declinați | să decline | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | declină | declinați | |||||
negative | nu declina | nu declinați |
Derived terms
- declinare (“declension”)