Definify.com
Definition 2024
conjuga
conjuga
Catalan
Verb
conjuga
- third-person singular present indicative form of conjugar
- second-person singular imperative form of conjugar
Portuguese
Verb
conjuga
Romanian
Etymology
Borrowing from French conjuguer, Latin coniugō (“join or unite together”).
Pronunciation
- IPA(key): [kon.ʒuˈɡa]
Verb
a conjuga (third-person singular present conjugă, past participle conjugat) 1st conj.
- to conjugate
Conjugation
conjugation of conjuga (first conjugation, no infix)
infinitive | a conjuga | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | conjugând | ||||||
past participle | conjugat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | conjug | conjugi | conjugă | conjugăm | conjugați | conjugă | |
imperfect | conjugam | conjugai | conjuga | conjugam | conjugați | conjugau | |
simple perfect | conjugai | conjugași | conjugă | conjugarăm | conjugarăți | conjugară | |
pluperfect | conjugasem | conjugaseși | conjugase | conjugaserăm | conjugaserăți | conjugaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să conjug | să conjugi | să conjuge | să conjugăm | să conjugați | să conjuge | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | conjugă | conjugați | |||||
negative | nu conjuga | nu conjugați |