Definify.com
Definition 2024
răsufla
răsufla
Romanian
Verb
a răsufla (third-person singular present răsuflă, past participle răsuflat) 1st conj.
- (popular) to breathe
Conjugation
conjugation of răsufla (first conjugation, no infix)
| infinitive | a răsufla | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | răsuflând | ||||||
| past participle | răsuflat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | răsuflu | răsufli | răsuflă | răsuflăm | răsuflați | răsuflă | |
| imperfect | răsuflam | răsuflai | răsufla | răsuflam | răsuflați | răsuflau | |
| simple perfect | răsuflai | răsuflași | răsuflă | răsuflarăm | răsuflarăți | răsuflară | |
| pluperfect | răsuflasem | răsuflaseși | răsuflase | răsuflaserăm | răsuflaserăți | răsuflaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să răsuflu | să răsufli | să răsufle | să răsuflăm | să răsuflați | să răsufle | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | răsuflă | răsuflați | |||||
| negative | nu răsufla | nu răsuflați | |||||