Definify.com
Definition 2024
obliga
obliga
Catalan
Verb
obliga
- third-person singular present indicative form of obligar
- second-person singular imperative form of obligar
Romanian
Etymology
From French obliger, from Latin obligo.
Verb
a obliga (third-person singular present obligă, past participle obligat) 1st conj.
- to oblige
Conjugation
conjugation of obliga (first conjugation, no infix)
| infinitive | a obliga | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | obligând | ||||||
| past participle | obligat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | oblig | obligi | obligă | obligăm | obligați | obligă | |
| imperfect | obligam | obligai | obliga | obligam | obligați | obligau | |
| simple perfect | obligai | obligași | obligă | obligarăm | obligarăți | obligară | |
| pluperfect | obligasem | obligaseși | obligase | obligaserăm | obligaserăți | obligaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să oblig | să obligi | să oblige | să obligăm | să obligați | să oblige | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | obligă | obligați | |||||
| negative | nu obliga | nu obligați | |||||