Definify.com
Definition 2025
huntian
huntian
Old English
Verb
huntian
- to hunt
Conjugation
Conjugation of huntian (weak class 2)
| infinitive | huntian | tō huntianne |
|---|---|---|
| indicative | present | past |
| 1st-person singular | huntie huntiġe |
huntode |
| 2nd-person singular | huntast | huntodest |
| 3rd-person singular | huntaþ | huntode |
| plural | huntiaþ huntiġaþ |
huntodon |
| subjunctive | present | past |
| singular | huntie huntiġe |
huntode |
| plural | huntien huntiġen |
huntoden |
| imperative | ||
| singular | hunta | |
| plural | huntiaþ huntiġaþ |
|
| participle | present | past |
| huntiende huntiġende |
(ġe)huntod | |