Definify.com
Definition 2024
geme
geme
See also: gemé
Old French
Noun
geme f (oblique plural gemes, nominative singular geme, nominative plural gemes)
Descendants
- French: gemme
Portuguese
Verb
geme
- Second-person singular (tu) affirmative imperative of gemer
- Third-person singular (ele, ela, also used with tu and você?) present indicative of gemer
Romanian
Etymology
From Latin gemere, present active infinitive of gemō.
Verb
a geme (third-person singular present geme, past participle gemut) 3rd conj.
Conjugation
conjugation of geme (third conjugation)
| infinitive | a geme | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | gemând | ||||||
| past participle | gemut | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | gem | gemi | geme | gemem | gemeți | gem | |
| imperfect | gemeam | gemeai | gemea | gemeam | gemeați | gemeau | |
| simple perfect | gemui | gemuși | gemu | gemurăm | gemurăți | gemură | |
| pluperfect | gemusem | gemuseși | gemuse | gemuserăm | gemuserăți | gemuseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să gem | să gemi | să geamă | să gemem | să gemeți | să geamă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | geme | gemeți | |||||
| negative | nu geme | nu gemeți | |||||