Norwegian Bokmål
Verb
drept
- past participle of drepe
Romanian
Alternative forms
- (archaic, regional) dirept, derept
Etymology
From the older form dirept, derept, inherited from Latin dīrectus, probably through a Vulgar Latin form *dērēctus (or through a syncopated variant *drēctus). Doublet of direct, a later borrowing.
Pronunciation
Adjective
drept m, n (feminine singular dreaptă, masculine plural drepți, feminine and neuter plural drepte)
- right (referring to the direction or side)
- piciorul meu drept ― my right leg
- right, just, moral
- straight
Declension
declension of drept
|
singular |
plural |
|
|
masculine |
neuter |
feminine |
masculine |
neuter |
feminine |
nominative/ accusative |
indefinite |
drept
|
dreaptă
|
drepți
|
drepte
|
definite |
dreptul
|
dreapta
|
drepții
|
dreptele
|
genitive/ dative |
indefinite |
drept
|
drepte
|
drepți
|
drepte
|
definite |
dreptului
|
dreptei
|
drepților
|
dreptelor
|
Antonyms
Adverb
drept
- rightly, justly
Noun
drept n (plural drepturi)
- right
- justice
Declension
declension of drept
|
singular |
plural |
|
indefinite articulation |
definite articulation |
indefinite articulation |
definite articulation |
nominative/accusative |
(un) drept
|
dreptul
|
(niște) drepturi
|
drepturile
|
genitive/dative |
(unui) drept
|
dreptului
|
(unor) drepturi
|
drepturilor
|
vocative |
dreptule
|
drepturilor
|
Derived terms
Related terms