Definify.com
Definition 2025
dispecturus
dispecturus
Latin
Participle
dispectūrus m (feminine dispectūra, neuter dispectūrum); first/second declension
Inflection
First/second declension.
| Number | Singular | Plural | |||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Case / Gender | Masculine | Feminine | Neuter | Masculine | Feminine | Neuter | |
| nominative | dispectūrus | dispectūra | dispectūrum | dispectūrī | dispectūrae | dispectūra | |
| genitive | dispectūrī | dispectūrae | dispectūrī | dispectūrōrum | dispectūrārum | dispectūrōrum | |
| dative | dispectūrō | dispectūrō | dispectūrīs | ||||
| accusative | dispectūrum | dispectūram | dispectūrum | dispectūrōs | dispectūrās | dispectūra | |
| ablative | dispectūrō | dispectūrā | dispectūrō | dispectūrīs | |||
| vocative | dispectūre | dispectūra | dispectūrum | dispectūrī | dispectūrae | dispectūra | |