Definify.com
Definition 2025
cruentaturus
cruentaturus
Latin
Participle
cruentātūrus m (feminine cruentātūra, neuter cruentātūrum); first/second declension
- about to stain
Inflection
First/second declension.
| Number | Singular | Plural | |||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Case / Gender | Masculine | Feminine | Neuter | Masculine | Feminine | Neuter | |
| nominative | cruentātūrus | cruentātūra | cruentātūrum | cruentātūrī | cruentātūrae | cruentātūra | |
| genitive | cruentātūrī | cruentātūrae | cruentātūrī | cruentātūrōrum | cruentātūrārum | cruentātūrōrum | |
| dative | cruentātūrō | cruentātūrō | cruentātūrīs | ||||
| accusative | cruentātūrum | cruentātūram | cruentātūrum | cruentātūrōs | cruentātūrās | cruentātūra | |
| ablative | cruentātūrō | cruentātūrā | cruentātūrō | cruentātūrīs | |||
| vocative | cruentātūre | cruentātūra | cruentātūrum | cruentātūrī | cruentātūrae | cruentātūra | |