Definify.com
Definition 2025
corroboraturus
corroboraturus
Latin
Participle
corrōborātūrus m (feminine corrōborātūra, neuter corrōborātūrum); first/second declension
- about to strengthen, corroborate
Inflection
First/second declension.
| Number | Singular | Plural | |||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Case / Gender | Masculine | Feminine | Neuter | Masculine | Feminine | Neuter | |
| nominative | corrōborātūrus | corrōborātūra | corrōborātūrum | corrōborātūrī | corrōborātūrae | corrōborātūra | |
| genitive | corrōborātūrī | corrōborātūrae | corrōborātūrī | corrōborātūrōrum | corrōborātūrārum | corrōborātūrōrum | |
| dative | corrōborātūrō | corrōborātūrō | corrōborātūrīs | ||||
| accusative | corrōborātūrum | corrōborātūram | corrōborātūrum | corrōborātūrōs | corrōborātūrās | corrōborātūra | |
| ablative | corrōborātūrō | corrōborātūrā | corrōborātūrō | corrōborātūrīs | |||
| vocative | corrōborātūre | corrōborātūra | corrōborātūrum | corrōborātūrī | corrōborātūrae | corrōborātūra | |