Definify.com
Definition 2025
correcturus
correcturus
Latin
Participle
correctūrus m (feminine correctūra, neuter correctūrum); first/second declension
- about to correct
Inflection
First/second declension.
| Number | Singular | Plural | |||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Case / Gender | Masculine | Feminine | Neuter | Masculine | Feminine | Neuter | |
| nominative | correctūrus | correctūra | correctūrum | correctūrī | correctūrae | correctūra | |
| genitive | correctūrī | correctūrae | correctūrī | correctūrōrum | correctūrārum | correctūrōrum | |
| dative | correctūrō | correctūrō | correctūrīs | ||||
| accusative | correctūrum | correctūram | correctūrum | correctūrōs | correctūrās | correctūra | |
| ablative | correctūrō | correctūrā | correctūrō | correctūrīs | |||
| vocative | correctūre | correctūra | correctūrum | correctūrī | correctūrae | correctūra | |