Definify.com

Definition 2026

coordiner

Conjugation of coordiner

person	singular			plural
infinitive		coordiner, coordiné
auxiliary verb		avei	gerund		coordinan
past participle		coordiné
person	first	second	third	first	second	third
indicative	ie	tu	el/ela	nos	vos	ei/eles
present	coordine, coordineie	coordines, coordineies	coordina, coordineia, coordinea	coordinon	coordineis	coordina, coordineia
imperfect	coordinove	coordinoves	coordinova	coordinovan	coordinovais	coordinova
future	coordinaré	coordinaras	coordinarà	coordinaron	coordinareis	coordinarà
subjunctive	che ie	che tu	che el/che ela	che nos	che vos	che ee/che eles
present	coordine, coordineie	coordines, coordineies	coordine, coordineie	coordinon	coordineis	coordine
imperfect	coordinasse	coordinasses	coordinassa	coordinassan	coordinassais	coordinassa
imperative	-	tu		nos	vos
imperative		coordina, coordineia		coordinon	coordinede