Definify.com
Definition 2024
înlătura
înlătura
See also: inlatura
Romanian
Verb
a înlătura (third-person singular present înlătură, past participle înlăturat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of înlătura (first conjugation, no infix)
| infinitive | a înlătura | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înlăturând | ||||||
| past participle | înlăturat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înlătur | înlături | înlătură | înlăturăm | înlăturați | înlătură | |
| imperfect | înlăturam | înlăturai | înlătura | înlăturam | înlăturați | înlăturau | |
| simple perfect | înlăturai | înlăturași | înlătură | înlăturarăm | înlăturarăți | înlăturară | |
| pluperfect | înlăturasem | înlăturaseși | înlăturase | înlăturaserăm | înlăturaserăți | înlăturaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înlătur | să înlături | să înlăture | să înlăturăm | să înlăturați | să înlăture | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înlătură | înlăturați | |||||
| negative | nu înlătura | nu înlăturați | |||||