Definify.com
Definition 2024
îmbina
îmbina
Romanian
Verb
a îmbina (third-person singular present îmbină, past participle îmbinat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of îmbina (first conjugation, no infix)
infinitive | a îmbina | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | îmbinând | ||||||
past participle | îmbinat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | îmbin | îmbini | îmbină | îmbinăm | îmbinați | îmbină | |
imperfect | îmbinam | îmbinai | îmbina | îmbinam | îmbinați | îmbinau | |
simple perfect | îmbinai | îmbinași | îmbină | îmbinarăm | îmbinarăți | îmbinară | |
pluperfect | îmbinasem | îmbinaseși | îmbinase | îmbinaserăm | îmbinaserăți | îmbinaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să îmbin | să îmbini | să îmbine | să îmbinăm | să îmbinați | să îmbine | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | îmbină | îmbinați | |||||
negative | nu îmbina | nu îmbinați |
Synonyms
Antonyms
References
- ↑ Romanian Explanatory Dictionary http://dexonline.ro/definitie/%C3%AEmbina